AMURG
Se sparge Amurgul in cioburi de sange O ruga se-nalta, din clopote ninge Se furiseaza astrul tacut Sub ochii ce-n zare lumina o cata Un dor care vine din sufletul mut Pe cerul din noi un crepuscul se-arata Ni-i cantecul imn pentru zeul de seara Amurgul, ce-n noi este mit si comoara E basmul pe care bunica-l sopteste La gura sobei, cand focul trosneste
E visul ce-aevea in ochi ni se-arata Si munte si mare cuprinde deodata Ne-acopera chipul c-un val de matase Ne-mbata mirosul de suflete arse Fiori ne strabat rascolindu-ne trupul O pasare neagra strapunge vazduhul De rosu si negru e plina trairea In negru si rosu se-mbrac-amintirea
Patrunde-vor atunci in sufletu-ti rece Himerele noptii ce-n goana or trece Si far’ sa-ti dai seama de-i ziua sau noapte Amurgul in tine va cerne cu soapte In pragul acela de-abis si lumina Amurgul sufla-v-ati trairea divina
Iar cand inserarea pe gene se lasa Si cand orizontul tarziu sangereaza Lasand roba neagra a noptii sa cada Adu-ti aminte de noi, tu straine, Cand inima-ti cata spre ziua ce vine Priveste atent catre astrul ce moare Si vei intelege a noastra visare
|